În ultimii ani, puține subiecte au stârnit atâtea controverse în lumea artistică precum inteligența artificială. Pentru unii, ea reprezintă viitorul creației. Pentru alții, începutul sfârșitului creativității umane.
Noi credem că ambele perspective ratează esențialul.
Problema nu este tehnologia.
Problema este cine rămâne autorul.
La Meșterul Manele nu folosim inteligența artificială pentru a înlocui creativitatea umană. O folosim pentru a o extinde. Exact așa cum, în trecut, studioul de înregistrări, sintetizatorul, samplerul sau computerul au extins posibilitățile muzicienilor fără a le anula rolul.
Din acest motiv, încă de la început, am adoptat un principiu simplu:
90% om. 10% computer.
Nu este un calcul matematic și nici o măsurătoare tehnică.
Este o declarație artistică.
Înseamnă că ideile aparțin omului. Versurile sunt scrise de om. Muzica este compusă de om. Conceptul fiecărei piese, structura ei, mesajul, emoția, ironia, ritmul și direcția artistică sunt decise de om. Inteligența artificială intervine doar ca instrument de producție, la fel cum un instrument muzical, un software de studio sau un efect audio participă la procesul de creație fără a revendica statutul de autor.
Această alegere este deliberată.
Nu încercăm să ascundem tehnologia și nici să o transformăm în personajul principal al poveștii. Din contră, credem că valoarea unei opere continuă să fie dată de sensibilitatea creatorului, nu de complexitatea instrumentelor pe care le folosește.
În fond, publicul nu ascultă algoritmi.
Ascultă emoții.
Ascultă povești.
Ascultă experiențe umane.
Tocmai de aceea muzica Meșterului Manele nu urmărește să sune ca o demonstrație tehnologică. Urmărește să sune ca muzică. Muzică autentică, vie, expresivă, în care contribuția muzicienilor, a producătorilor și a creatorului se simte în fiecare detaliu. Dacă ascultătorul uită că în spatele procesului de producție există și tehnologie, înseamnă că aceasta și-a îndeplinit perfect rolul: acela de a servi creația, nu de a o domina.
Istoria artei este, de fapt, istoria relației dintre creativitate și noile tehnologii. Pianul a schimbat muzica. Fotografia a schimbat pictura. Cinematograful a schimbat teatrul. Sintetizatorul a schimbat muzica pop. Calculatorul a schimbat aproape toate formele de expresie artistică.
Niciuna dintre aceste inovații nu a eliminat nevoia de talent.
Au schimbat doar instrumentele prin care talentul se exprimă.
Inteligența artificială nu face excepție.
Ca orice unealtă puternică, poate fi folosită superficial sau inteligent. Poate genera zgomot sau poate amplifica imaginația unui creator. Diferența nu o face tehnologia, ci omul care o folosește.
Acesta este motivul pentru care Meșterul Manele nu definește inteligența artificială ca pe un autor, ci ca pe un colaborator invizibil. Ea accelerează anumite procese, deschide noi posibilități și permite experimentul artistic, dar nu ia decizii creative în locul omului.
Viitorul muzicii nu aparține nici celor care resping tehnologia din principiu, nici celor care cred că aceasta poate înlocui creatorul.
Viitorul aparține artiștilor care vor ști să folosească cele mai bune instrumente fără să renunțe la ceea ce nicio mașină nu poate reproduce pe deplin: experiența umană, intuiția, umorul, memoria și emoția.
De aceea, filozofia Meșterului Manele poate fi rezumată într-o singură propoziție:
Omul creează. Tehnologia amplifică.
Și tocmai această ordine face diferența.
